Scrisoarea unui tată

Dragi Sfinti,

Mă știti, Sunt soțul  Anei si tatăl copiilor  noștri, Ana, Mihaela, Nicoleta, Cristina, Mihai, Ioan, Alexandru si Nicolae. Așa și-ar fi dorit să-i cheme pe ai noștri copii, mamaie și tataie. Dar Ana mea-i bolnavă și nu a fost să fie!  Spre sănătatea Anei am așternut această scrisoare și câteva versuri pe coală de hârtie și cine le găsește, dacă își doreste, și altora să scrie, nădăjduind că astfel Ana și cu mine vom deveni și noi parinți cuminți și chiar bunici.

Ieri am fost in vizită la Voi, la Patriarhie si am primit binecuvantări și multe daruri. Azi, din ele vreau să-mpart cu toti, și-n cuvinte simple să Vă multumesc pentru tot ce ne dăruiți, fie că suntem răi sau cuminți. Și sperăm că intr-o bună zi, vom fi buni părinți, cum sunt părinții copiilor din fotografie, pe care o păstram spre amintirea acestor frumoase zile, chiar dacă nu-i cunoaștem pe acești copii.

Împreună cu toți copiii, rugându-L pe Tatăl nostru, așteptăm Moșii de iarnă și Crăciunul, fiecare unde iși duce rostul.

Pe un pat de spital, un copil,  răbdător, așteaptă vindecarea, pe alt pat, o mamă așteaptă să aducă un copilaș la lumina zilei; în pragul unei biserici, un copil așteaptă să intre prin Taina  Botezului în Biserică; în băncile școlii, copiii învață despre lume și despre Dumnezeu, dorind să discearnă binele de rău; într-o casă, un copil pictează un tablou sau o icoană; in alte case, copiii așteaptă să li se întoarcă mamele sănătoase acasă si impreună cu tații să pună la fereastră ghetuțele lustruite și să impodobescă brazii.

 

Pe pereți de spital, biserici, clase și case, multe icoane și tablouri frumoase, nu numai că ne fac așteptarea mai ușoară dar ne și inspiră să trăim frumos în

viață, după ce ieșim sănătoși la minte, suflet și trup din biserică, spital, clasă sau casă, spre bucuria prietenilor și a familiilor noastre dar mai ales spre bucuria Măicuței Domnului.

 

Și de foarte multe ori, un tablou sau o icoană, în care sufletul pictorului parcă e și el prins în ramă, ne inspiră să scriem cu bucurie versuri, menite să înflăcăreze tot Universul, și din Înaltul Cerului, pe pământ să coboare Buna Vestire, Crăciunul, Schimbarea la Față, Învierea și Rusaliile, pe care să le trăim noi înșine, nu doar privindu-le în Icoane. Și mulțumit, Hristos, la adormirea mamelor și taților, să se ridice, de unde șade,  la Dreapta Tatălui,  în picioare, Fericit că în lume, Cuvântul Sau este îndeplinit, la fel cum este lucrat în Împărăție.

 

Și trăind aceste Sărbători Sfinte, culorile Timpului din  Primăvară, Vară, Toamnă și Iarnă, din frunze, flori, legume, fructe și privirile noastre, să le pictăm în Icoane și tablouri pe care să le dăruim celor dragi, alături de o poezie spre pomenirea tuturor care au lăsat, după ce au trăit frumos, în urma lor Bucuria, Dragostea, Curăția, Credința, Înfrânarea, Pacea, Blândețea, Bunătatea, Îndelungă răbdare și Facerea de bine, pe care trebuie să le lucrăm și noi așa cum se cuvine pentru a nu-i face pe ai noștrii strămoși de rușine, în Față Domnului.