Soti si sotii sub Cuvantul Lui Dumnezeu, Acoperamantul Duhului Sfant si al Maicii Domnului 

luni, 29 septembrie 2014

Radiografii pe șapte ani



Spre veșnica pomenire a tuturor părinților trupești și duhovnicești din Biserică, vii si adormiți.

În urmă cu mulți ani am văzut un film. Toamna se numără bobocii. Mi-a plăcut titlul. Boboci de tot felul îmi trec prin minte: de la cei de rață și de flori până la cei de copii. Așa eram numiți când intram în clasa întâi sau în primii ani de liceu sau facultate. Bobocii. Șapte ani de acasă. boboc un an, șapte ani în băncile școlii iar boboc un an; trei ani în băncile liceului iar boboc un an de facultate, alți ani de învățătura și o zi în care îți dai seama că după atâția ani de școală nu știi cine ești și acest fapt te doare atât de tare încât ajungi să îți dorești să fii din nou boboc la școala vieții.
În această primăvară, gutuiul din fața ferestrei era plin de boboci  roz, catifelați. Ce bucurie! În vară, doar câteva gutui micuțe promiteau să se transforme toamna în dulceață. Ce trist! Câteva gutui și o mulțime de frunze. Ce surpriză plăcută! Frunzele de gutui sunt foarte bune pentru ceai. Și frunzele de gutui au fost la începutul primăverii ca niște bobocei. Mi-am făcut un ceai, l-am îndulcit și mi-am amintit de toate curțile cu gutui prin care mi-am purtat pașii. Și am început să scriu, cu gândul la părinți și la cei care au plantat toți acești gutui, meri, peri, smochini, pruni, piersici, caiși, duzi, cireși, vișini, corcoduși, nuci, măceși, castani, brazi, stejari, tei și toți copacii care din primăvară până în iarnă ne îndulcesc cu roadele lor, și ne vindecă cu miresmele lor, ne ajută să ne ridicăm privirile spre Cer și coborându-le, să vedem toate frumusețile de flori crescute din pământ, amintindu-ne zilnic că suntem călători prin viață.

De foarte multe ori, când suntem bolnavi, apelăm la efectuarea unei radiografii. Imaginea ei, în negru și alb ne dezvăluie multe despre interiorul corpului nostru dar pentru cineva neexperimentat, nu dezvăluie nimic despre sufletul nostru. Pentru cineva experimentat, o radiografie spune mult mai mult. În primul rând, cel experimentat, vede că lipsește din ea culoarea și că boala din trup corespunde bolii din suflet. Un astfel de om e mai ceva decât un medic. E doctor. În primul rând, doctor de suflete. Uneori este psiholog. Alteori este mult mai mult decât doctor și psiholog. Este părinte, după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu. Sănătos la inimă, la minte și la suflet. Știe că nu este el Dumnezeu. Știe că Dumnezeu nu se supără dacă se străduiește să se apropie foarte mult de Dânsul, astfel încât la un moment dat să poată să atingă cu sufletul și cu mintea un curcubeu.

Un astfel de părinte știe când este cazul să se îmbrace în negru, când este cazul să se îmbrace în alb, când este cazul să se îmbrace în câte una sau două culori din curcubeu.

Un astfel de părinte are mereu familia plină de copii și pe toți îi iubește la fel.

Un astfel de părinte, ceartă, iartă și iubește în același timp.

Un astfel de părinte are o putere atât de mare în cuvinte și în mâini, încât poate să întoarcă din drum pe oricine și pe ce sau pe cine pune mâna, vânjoasă sau firavă, repară și vindecă.

Un astfel de părinte, tată sau mamă, acordă copiilor toată libertatea din lume, pentru că părintele acesta, însuși iubește libertatea dar în același timp, noapte de noapte și zi de zi, plânge și se roagă pentru copiii săi astfel incât aceștia să aleagă doar ce este adevărat și viu.

Un astfel de părinte știe ce ai făcut cu șapte ani în urmă dar și ce vei face peste opt ani. Pentru că iubește. Îl iubește pe Dumnezeu, își iubește aproapele și se iubește pe sine.

Un astfel de părinte nu face lucrul copilului în locul copilului dar îl învață pe copil cum să lucreze corect, astfel încât la bătrânețe, parintele să se odihnească liniștit si  copilul să nu se simtă niciodată neputincios și orfan.

Un astfel de părinte știe că în urmă cu șapte ani, tu aveai vârsta cuprinsă între o zi și o sută de ani, știe că tu încă nu erai născut, știe că tu încă sufereai, știe că tu erai deja vindecat, știe că tu încă învățai, știe că tu îi învățai și pe alții, știe că tu te bucurai de anul de miere și tu de luna de miere, știe că tu primeai cu dragoste și speranța o boală, știe că tu primeai o mare binecuvântare, știe că tu urcai o nouă treaptă, știe că tu coborai o treaptă, știe că tu te gândeai să te întorci acasă, știe că tu făceai o faptă bună, știe că tu făceai o faptă rea, știe că tu îți doreai să te schimbi în bine, știe că tu iubeai, știe că tu urai, știe tot despre toți cei pe care îi iubește. Știe tot despre fiecare copil al sau și nu judecă pe nimeni. Doar se roagă pentru fiecare, să reușească să se cunoască mai bine.

Un astfel de părinte are harul să readucă darurile copilăriei, acolo unde ele păreau pierdute definitiv.

Dacă vă recunoașteți părinții printre aceste rânduri, acum, când toamna este bogată în flori colorate în culori de curcubeu, opriți-vă din orice faceți, radiografiați-vă ultimii șapte ani, vedeți în ce culori priviți viața, cum stați cu dragostea dar mai ales cu ura, priviți-vă familia și prietenii, priviți-vă și dușmanii, dacă simțiți că îi aveți și fiți pentru câteva secunde sinceri cu voi înșivă: când va întoarceți acasă, de la școală, locul de muncă, terenul de sport, coafor, cumpărături, specatcole, plimbări, biserică, concediu, vacanță, sunteți bucuroși?

Dacă răspunsul este da și sper că toți cei care citiți aceste rânduri să vă răspundeți așa, mergeți cu o floare și un “sărut mâna” la părinții voștri, cu o lumânare aprinsă dacă dânșii sunt adormiți, sărutați-le mâinile puternice, firave și muncite sau crucile de la căpătâi și mulțumiți-le pentru ceea ce sunteți.

Dacă răspunsul este nu, mergeți cu o floare și un “sărut mână” la părinții voștri, cu o lumânare aprinsă dacă dânșii sunt adormiți, sărutați-le mâinile puternice, firave, muncite sau crucile de la căpătâi și cereți-le iertare pentru că nu ati reușit să îi faceți fericiți.

Un părinte adevărat dorește doar fericirea pentru toți copiii săi.

Un copil fericit este acel copil care în toți oamenii pe care îi întâlnește în viață, recunoaște un părinte asemenea cu tatăl și mama sa. 

Un copil fericit este un copil care își dorește, indiferent cât de mare va crește, să aibă mereu alături un părinte pe care să îl asculte și la rândul său, când devine părinte, să aibe copii ascultători.

Un copil fericit lângă alți copii fericiți, are familie, prieteni și toți sunt fericiți când îl întâlnesc pentru că fericirea unui copil este molipsitoare.

Dragul nostru, draga noastră, tu ești un copil fericit? Ai văzut vreodată un curcubeu după o ploaie, un cer senin după o furtună, un zâmbet după un plâns, un om vindecat după o boală?

Noi le-am văzut și ne dorim să le vezi și tu, pentru că nu doar am citit despre ele, le-am trăit în propriile noastre vieți. Să nu crezi dacă cineva nefericit îți spune că fericirea nu există, dorind să te convingă, 

Să nu crezi niciodată că ești singur. Ai un Înger Păzitor pe care l-ai primit în dar la Sfântul Botez, ai un Sfânt Ocrotitor al cărui nume îl porți și tu, ai familie, prieteni, o biserică aproape de casă sau aproape de drumurile pe care le parcurgi.

Ai două stări în care poți să te afli: fericit sau nefericit. Alege să rămâi fericit dacă ești și alege să devii fericit dacă nu ești, dar nu învinovăți pe nimeni pentru nefericirea ta.

Am fost un copil fericit, am crescut, am greșit, am devenit un adult nefericit. Familia și prietenii, într-un cuvânt Biserica, m-au ajutat să redevin asemenea unui copil fericit. Mi-au fost casă, spital și școală in același timp.

Sunt la câțiva pași de 50 de ani. Sunt un om fericit când mă întorc acasă. Nu mă sperie decât gândul că din neatenție aș mai putea pierde fericirea. Mă liniștește gândul că în jurul nostru, printre familie și prieteni, avem foarte mulți părinți care ne iubesc.

Bucură-te pentru noi, pentru că nu sunt singurul om care gândește așa!

Ne vom bucura cu tine dacă ești fericit sau ne vom întrista pentru tine dacă ești nefericit și știm că empatia noastră te va ajuta pentru că și noi am fost cum ești tu acum.

Unora ne-a trecut repede, altora mai greu. Ceea ce contează este că atâta timp cât trăiești, poți lupta să fii fericit.

Uneori, șapte zile sunt suficiente dacă ai părinți iubitori care să te binecuvânteze prin cuvintele și faptele lor. Alteori, dacă ai multă mândrie și crezi că te poți ferici singur, durează mai mult. 

Nădăjduiesc că după ce vei citi aceste rânduri, vei zâmbi, ele fiind scrise de un copil. Cred că te vor pune pe gânduri, fiind scrise în același timp de un adult. Dragostea, pentru că nu cade niciodată, nu te va lăsa să fii supărat pe mine, dacă ceva din ce am scris te-a durut.

Înțelepciunea neamului tău te va ajuta să rămâi sau să devii un om fericit, la fel cum ne-a ajutat și pe noi, pentru că neamul este o puternică legătură între oameni, o legătură sfântă între Cer și Pământ.

Cu drag,
Soția, mama, fiica, nora, sora, nepoata, fina, nașa, mătușa, verișoara, cumnata, prietena, femei fericite și recunoscătoare pentru Sfintele Daruri primite în Biserica Ortodoxă, pentru dragostea familiei și a  prietenilor, pentru rugăciunile părinților.

29, 30 septembrie 2014/pentru unii  / 16, 17 septembrie 2014 pentru altii,
Luni si marti pentru toti

PS. Sperăm să rămânem așa mereu. Depinde și de tine, aproapele nostru. Cu răbdare, așteptăm ca următoarea mărturisire să o scrii tu. Într-o zi, când ești fericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu